DEZLVALUIRE personala: Am fost acolo, unde mintea vrea sa se purifice prin Vipassana
Cu ceva ani in urma, am stat timp de 21 zile intr-o manastire Buddhista din Tailanda, experimentand una dintre tehnicile Vipassana. Una dintre multele, caci cea mai cunoscuta noua, occidentalilor, este cea a lui Goenka pe care o experimentasem deja cu vreo 2 ani inainte de cea din Tailanda.
Am descoperit diferente majore, dar nu as putea spune ca una este superioara celeilalte, intrucat beneficii si rezultate frumoase am avut din amandoua.
Cu certitudine insa, experienta din Tailanda a fost mai presus de ceea ce experimentasem pana atunci! Plecasem la drum cu bagajul mental al occidentalului nepregatit de ceea ce avea sa urmeze, cu mintea plina de tot ce acumulasem in ultimele luni, simtind insa ca e nevoie de o perioada de purificare intensa.
Ma aflam pe finalul unei relatii toxice la acea vreme, o relatie de care trasesem pana peste poate, crezand in iubire, dar sfarsind in amagire si dezamagire. Nu toate relatiile merg si, cel mai probabil, oricata iubire ar fi de ambele parti, trebuie sa existe bunavointa, intelegere si munca de a sustine o relatie profunda, nu pasagera. Din pacate, nu s-a intamplat asa si, suferinta mea emotionala, atarna ca o piatra in spinarea mea, creand noi si noi kleshas-uri, din ignoranta (avidya) si atasament (raga). Aveam nevoie ca de aer de o perioada introspectiva si de purificare…
Pe de alta parte, in viata de zi cu zi, inca oscilam in privinta viitorului meu, nestiind incotro s-o apuc, ce sa fac, poate imi lipsea curajul antreprenorului, nestiind prea multe despre business in general, dar fiind convinsa ca vreau sa deschid un studio de yoga in tara unde ma nascusem, Romania.
M-am trezit in mijlocul Chiang Mai-ului, tarand de valize si intreband in stanga si in dreapta cum sa ajung la Chom Tong, insa niciunul dintre cei intrebati nu stia o boaba de engleza. Trauma copilariei mele iesea inca odata la suprafata: teama de a calatori in zone pe care nu le cunosc si singura. Nimic nu imi era mai disconfortabil ca o calatorie in necunoscut, iar spiritul aventurierului imi lipsea cu desavarsire si nici astazi, cand scriu aceste randuri, nu pot spune ca imi place mai mult, necunoscutul si aventura.
Era pentru prima oara cand mi-am dat seama ca nu imi luasem masurile de precautie si decisesem ca, pe viitor, de fiecare data cand voi pleca din aeroport, sau hotel, sa iau o hartie scrisa in limba locala cu destinatia mea, pe care sa o arat spre indrumare taxiului sau vreunui localnic care m-ar fi putut ajuta. De data aceasta insa, un politist a inteles cu greu unde doream sa ajung si m-a indrumat. A fost tare dificil si total peste mana, insa mai era karma de ars in desaga, ca sa pot merita apropierea de maestrul Ajahn Tong, in varsta de 90 ani la acea vreme. Urmeaza jurnalul pe zile si, daca vrei sa ma urmaresti, te astept in fiecare zi aici…
Namaste
Dana Țupa
