În Yoga, relaxarea este realizată de obicei în çaväsana (postura cadavrului) si pentru o eficiență sporită, capul trebuie îndreptat către nord, sau – în cazul în care din diverse motive nu este posibil – către est.
Împotriva nervozității și încordării există două căi de atac în Yoga: controlul respirației (pränäyäma) și relaxarea. Tradiția Yoga afirmă că fără relaxare nu există Yoga adevărată, pacea și fericirea fiind imposibile, chiar dacă există toate premisele pentru realizarea acestora. Pe lângă aceasta, relaxarea este o sursă de minte creatoare.
Swami Sivänanda chiar spune: “Doar omul relaxat este cu adevărat creativ si ideile vin către el ca un fulger.” Dacă ne uităm în jur, observăm că animalele și copiii se relaxează spontan foarte bine. Dar în Yoga, relaxarea trebuie să fie un element de bază în procesul de regenerare și în recuperarea energetică a practicantului. Trebuie așadar, să învățăm să ne relaxăm conștient cel puțin câteva minute în fiecare zi. Pentru acele persoane care o descoperă pentru prima dată, relaxarea yoghină este o condiție euforică și ar putea fi considerată ca o revelație. La început corpul devine inert și greu, fiind abandonat, liber și deconectat în întregime, în timp ce mintea pare să călătorească, detașată de legăturile materiale în afara structurii fizice.
Mușchii netezi – care înconjoară vasele de sânge, anumite măruntaie, intestinul și formează sfincterele – constituie o mare parte din mușchii corpului. Acești mușchi puternici, cu mișcări lente, scapă de acțiunea voinței directe, astfel încât numai Yoga reușește să îi controleze. Folosind analogia, mușchii sunt ca niște electromagneți iar nervii ar fi niște fire conectate la stația de alimentare cu energie, care este creierul. În stare de veghe, mușchii sunt activi și am putea spune că sunt într-o stare de tonifiere. Păstrând analogia, am putea spune că prin fire trece un curent slab. În timpul somnului, omul se retrage din lumea exterioară si intensitatea curentului în rețea scade, electromagneții fiind aproape demagnetizați. Astfel, atunci când nu se face nici o acțiune, mușchii trebuie să fie moi și netensionați. În relaxarea yoghină, mintea reușește să controleze întregul corp, deconectând unul câte unul toate firele, reducând astfel aproape la zero fluxul de curent pentru electromagneții musculari – răspândiți peste tot în corp. În acest fel, se realizează o conexiune cu energiile vitale, subtile ale Universului.
Dintr-un alt punct de vedere, relaxarea yoghină este exercițiul ideal pentru voință, așa cum o înțeleg yoghinii: nu este o putere dură, dictatorială care se face ascultată cu biciul, ci o sugestie lentă, fermă, ca o convingere stăruitoare. În tehnica de relaxare, voința „dură” iese prin urmare din discuție pentru că este imposibil să obții cu forța relaxarea si controlul minții asupra corpului. Din contră, vom observa că cel mai eficient mod de a obține relaxarea este fără constrângere sau violență.
Relaxarea iti dă o perspectivă de pace și frumusețe, vei începe să radiezi calm, pace și armonie în jurul tău în mod spontan, devenind astfel un centru de atracție.
În India, yoginii folosesc de asemenea și alte posturi pentru relaxare; de notat poziția laterală, foarte utilă pentru somn, deoarece Yoga recomandă sa nu dormi cu fața în sus, pentru că în această poziție gura se deschide de la sine, ceea ce predispune la sforăit. Prin urmare, este mai bine dacă se doarme pe partea stângă. Explicația fiziologică este următoarea: culcat pe această parte, stomacul este bine susținut, formând un „buzunar”. Explicația Yoghină este diferită: culcat pe partea stângă, nara dreaptă devine liberă și toată noaptea se va respira preponderent prin aceasta nară, ceea ce atrage după sine o mulțime de efecte benefice și misterioase în sănătate, psihic și altele.
Ca o concluzie, celebrul tratat Siva Samhitä (Cap.IV shloka 41) spune: „Dacă Yoga ar aduce [oamenilor] numai relaxarea profundă, chiar și acest lucru ar fi deja minunat.”
Namaste
