India, o calatorie sacra_1

Ziua de azi ne-a testat vitalitatea, cu un drum mai lung de 24 ore de la plecarea din tara. M-am trezit dimineata consacrand si daruind Universului si Divinitatii calatoria aceasta, cu dorinta de a intalni si polariza oameni de la care sa am ce invata, armonie, frumusete. Decid sa ma las in voia sortii si sa vad ce vine…
Cu siguranta va fi si ardere de karma, depasirea unor limite de confort, pe langa cele bune si frumoase, caci nimic nu poate fi in totalitate bun sau rau, la fel cum nu exista doar alb si negru.

India… ne intampina un aeroport cu un perete fascinant, cu mudre aurii, diferite, pe care le fotografiez in fuga, cu un ochi la ele, unul la colegii care isi urmeaza drumul catre iesire si cu ce mai ramane posibil, privesc la drumul pe care pasesc eu insami.
Privesc toate mudrele si ma gandesc ce binecuvantare divina primesc prin acele palme aurii intinse catre mine, privitorul.

Raman fascinata de frumusetea statuilor asezate in spirala si practicand Surya Namaskar; ma hotarasc sa imi dezmortesc articulatiile stiind ca nimeni nu se va uita „ca la urs” 🙂

Si vine momentul sa plecam la Dharamshala, purtati de in avion cu elice, intarziat in proiectele noastre atarnate in eter…
Am emotii pentru ce ma asteapta, dar decid sa nu anticipez si sa fac Ishvarapranidhana. Peisaje mirifice, din nori pufosi imprastiati in sus si in jos, contempland, absorbind si radiind lumina Soarelui, vai si munti asternuti la picioarele noastre, casute presarate peste tot, ca pete de culoare menite sa ne antreneze vederea si sa ne pregateasca pentru culorile vii ale mandalelor, yantrelor si tanka, gasite din abundenta prin magazine.
Majoritatea oamenilor sunt modesti, fie ca au sau nu bunastare materiala si hainele tibetanilor sunt sterse, fara vlaga, comparativ cu cele ale indiencelor. Probabil compensarea se face in culorile vii si intense ale mandalelor sacre, ca si cand viata aceasta nu ar conta prea mult, ci constituie o perioada pregatitoare pentru cea astrala, ceea ce nu e prea departe de adevar…
Raj ne spune ca avem karma buna, pt ca timp de o saptamana a plouat torential si toate zborurile au fost suspendate pana am ajuns noi.
Coincidenta, sau mai bine zis, binecuvantare si sincronicitate, am ajuns chiar in ziua in care India il sarbatoreste pe Krishna.

Dupa o scurta odihna, pornim pe stradute inguste, fara parapeti si mirosind a gunoaie fermentate si a ghee in care se prajeste mancarea, pana la restaurantul unde incepem sa impartim din bucate si sa dam verdicte incantate despre savoare… Raj, ghidul nostru local, ne priveste cu indulgenta cum vorbim romaneste, desi rupe cateva cuvinte de politete, ceea ce scoate sunete de incantare si incurajare de la noi.
Lucian, ghidul nostru roman, incearca fara prea mare succes un program pentru maine, dar mintea noastra obosita nu mai prinde aproape nicio coerenta, asa ca decidem doar la cat sa ne revedem dimineata… Cu toate acestea, grupul prezent vorbeste, impartaseste idei, dezbatem subiecte interesante, iar eu ma simt onorata si binecuvantata sa fiu in compania unor specialisti pe diferite domenii.
Cu pofta gustului satisfacuta si satula, ma gandesc doar sa ma invelesc in plapuma generoasa si calduroasa, cu perna sub cap si sa adorn rostind mantre, recunoscatoare pentru momentul acesta din viata.

Va imbratisez!

Danaindia_o-calatorie-sacra-1salutul-soarelui

Scrie parerea ta

Adresa de email nu va fi publica. Campurile obligatorii sunt marcate*

Pagina data web este protejata cu reCAPTCHA care este in aplicarePolitica confidialitatii si Conditiile de service Google.

The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}