La una dintre clasele de yoga live-online, am atins un subiect sensibil: iubirea de sine.
Cea care nu are nimic de-a face cu a-mi lua pantofi scumpi, poseta din piele de crocobaur sau cu coaforul.
Candva am trecut prin niste momente grele tare de viata, ca nah, nimeni nu-i scutit… Imi scazuse stima de sine undeva la -3, dar nu despre asa ceva vreau sa vorbim acum.
Am muncit mult ca sa ajung la o stare de bine interioara, sa imi dau seama ca am tot ce imi trebuie pentru a reusi in viata, facand ce imi place si ca, bucuria sta in lucrurile simple.
Azi m-am dus iar in gradina si m-am bucurat de florile galbene care miros a toamna. Am privit frunzele din nucul de alaturi cazand in gradina mea, reflectand la efemeritate. Nu pentru ca as fi fost prea profunda atunci dar, fiecare clipa e un cadou, corect? E irepetabila!
Poate cel mai bun exercitiu pe care il practic, este recunostinta cu care ma trezesc in fiecare zi: sunt vie, am 2 maini si 2 picioare, vad, aud. Traiesc intr-o tara unde pot iesi pe strada fara sa ma tem pentru viata mea. Ma rog, daca nu iesi ca berbeaca noaptea, in fusta scurta, prin parc… :-p
Fac ceea ce imi place cel mai mult si ce mi-am dorit din tinerete, cu pasiune si iar e un lucru bun.
Mi se intampla si lucruri mai urate? Sigur ca da, caci nimic nu e complet alb, cum nimic nu-i complet negru, asta e clar, cristal! Ce ar mai fi? Sunt hiper activa si uneori ar trebui sa mai las balta treaba, taskurile si proiectele.
Anul acesta abia am fost 2 zile in vacanta la munte, ca asa s-a potrivit.
In rest am muncit pe branci, m-am reinventat, am re-orice s-a putut si am invatat si inca invat cat n-am facut-o nici la facultate in 6 ani. De ce? Pentru ca invatarea si experimentarea nu se opresc niciodata!
Ce-ar mai fi?
Ma bucur sa impartasesc, sa fac lucruri bune. Ma bucur!
