Draga incepatorule in yoga, tu stii daca ti se potriveste calea karma yoga?
Este karma yoga o cale aplicabila in prezent?
Ceea ce stim in marea majoritate, este ceea ce vedem, ce ni se arata, sau este promovat. In special formele de miscare fizica, fie ca este vorba de Hatha Yoga, Vinyasa, Ashtanga, sau de tehnici de respiratie, meditatie si relaxare. Dar dincolo de acestea, exista insa si alte componente sau cai yoga, potrivite fiecaruia dintre noi.
Am scris acum ceva vreme un articol, pe care il poti citi aici, despre ramurile yoga si inca cateva indrumari: https://www.facebook.com/purnayogastudio/posts/2522548454472814?__tn__=K-R
Revenind insa la subiectul de astazi, la origine, karma yoga reprezenta o cale superioara de a transcende egoul si prin aceasta, de a atinge stari de constiinta foarte inalte, chiar Samadhi.
In Bhagavad Gita (o versiune in engleza) se spune: „Therefore, without being attached to the fruits of activities, one should act as a matter of duty, for by working without attachment one attains the Supreme „
Evident, cele scrise aici sunt opinie personala, asa ca te rog, trateaza-le ca atare! 🙂
Am urmarit de-a lungul anilor, zeci sau poate sute de persoane care spuneau ca fac karma yoga, in diverse centre sau locuri, in multe parti ale lumii.
Am citit si cartea lui Sega, Namaste, unde acesta descrie experientele lui la Pune, centrul lui Osho. Absolut toti cei care ajung acolo, pe langa faptul ca isi platesc cazarea, masa si cursurile, practic mai fac si munca timp de cateva ore pe zi, sau cu alte cuvinte karma yoga.
Tot in India, la Sivananda School, sunt oameni care se trezesc dis de dimineata sa faca mancare pentru ashram, curatenie, etc, deci nu e nimic nou sub soare, iar acest sistem se practica in mai toate ashramurile yoghine ale lumii. De multe ori regasim actiunile sau activitatile respective sub numele de Seva, adica actiuni fara implicarea egoului.
Si, cu toate acestea m-am intrebat adeseori daca functioneaza cu adevarat, i-am observat pe cei care erau implicati in aceasta abordare mai multi ani, aproape 30, cel mai probabil.
Am intalnit oameni daruiti, cu o Anahata mare si plina de compasiune, cu o umilinta neprefacuta, care chiar se bucurau de ceea ce faceau, de ajutorul lor detasat.
Am intalnit si oameni care faceau karma yoga de nevoie, pentru o farfurie de mancare sau un adapost deasupra capului.
Am cunoscut oameni care faceau karma yoga doar pentru ca li se cerea sau li se dadea tapas (vezi niyama).
Tot ce am concluzionat este ca, unii oameni sunt potriviti acestei cai, iar altii nu, mai ales cand este vorba sa ajute dezinteresat, in folosul altora sau pentru o comunitate. Pur si simplu sunt nefericiti, bombane, fac de nevoie si fortati acea munca, mai mult acumuland karma decat arzand-o.
Fiecare dintre noi isi are stilul propriu si personal, care se potriveste mai bine unei cai sau alteia. Nu inseamna ca omul care nu poate face karma yoga este fara valoare sau egoist, ci pur si simplu, nu este calea lui.
Am avut adeseori discutii cu cei care sustineau aprins calea karma yoga; se inflacarau, credeau ca toti pot face asta, pana la proba contrarie… Cand venea momentul zero, in care se saturau de o farfurie de mancare si un acoperis, incepeau sa se planga de bani, de lipsa abundentei, de rasfaturi, lasau invidia sa isi arate coltii in gandurile si atitudinea lor.
Si atunci unde-i adevarul?
Opinia mea este ca, in prezent, omul occidental a fost invatat cu recompense, in special material-financiare si, noi asteptam chiar si la nivel subconstient, rasplata fizica, recunoasterea meritelor sau cladim credite si ascendent asupra celor ajutati.
In trecut, discipolii munceau in casele maestrilor lor si primeau tot ceea ce le trebuia (fara a trai in lux), plus initieri si invatatura. Ramaneau aproximativ 12 ani pe langa maestru si experimentau, practicau, servindu-l si ajutandu-l la gospodarie.
Puteti citi de exemplu, Milarepa sau Autobiografia unui yoghin si sa observati diferentele. Milarepa, a muncit pe branci sa isi arda karma, ani de zile, pt a primi initierea maestrului, in timp ce Yogananda avea motocicleta si maestrul sau il coplesea cu cadouri si rasfaturi. Ca proaspat swami, cand s-a dus imbracat in matase, cu bolul de cersit la poarta unei sarmane, aceasta l-a luat cu matura :-))
Si ca sa nu intind pelteaua prea mult…
Din nou, opinia mea este ca Ishvarapranidhana (vezi niyama), acea auto oferire a noastra, a ceea ce suntem, avem si facem, Divinitatii sub orice nume vrem noi sa o recunoastem, este o solutie excelenta. Nu cred ca exista in realitate atei, pentru ca si a nega existenta divinitatii, presupune sa recunosti ca de fapt exista ceva mai presus de tine.
Si aceasta este o idee personala si, nu e necesar sa fim toti de acord cu ea. Aceasta atitudine de abandon personal fortei vietii, Constiintei Cosmice sau oricum am numi-o noi, poate aduce o ardere a karmei, o armonie si o stare de binecuvantare continua care ne deschide calea, oportunitatile.
Putem ajuta pe cine dorim si cand dorim, atat cat dorim, in contextul in care o facem din inima si fara a astepta ceva in schimb.
Sincer, suntem interconectati cumva si fiecare poate ajuta pe ceilalti cu ce are mai bun. In mod cert, cand avem nevoie de ceva anume primim, fie ca e vorba de o relatie la un doctor, un IT-ist la momentul potrivit sau un mecanic auto de incredere, etc.
Exercitiu:
Hai sa ne gandim cand am ajutat ultima oara pe cineva care ne-a apelat, cu orice, fie ca era vorba si de un sfat valoros sau un cuvant de imbarbatare! Care a fost atitudinea noastra la momentul acela, ce am simtit, ce am gandit, am asteptat ceva in schimb sau nu? Ne-a bucurat ca am ajutat persoana aceea sau nu?
Recomand calduros filmul Pay it forward (nu backward )
Va imbratisez cu drag!
Dana Țupa
#calatorspresine #motivederecunostinta #karmayoga #ishvarapranidhana
#purnayoga #yogasector1 #yogaeveryday
