Vipassana, agonie si extaz in Thailanda

Wat Phradhatu Sri Chom Tong Voravihara, situat in Chiang Mai, Nordul Tailandei, este locul unde anual vin mii de oameni pentru a practica o tehnica veche de aproximativ 2500 ani, meditatia Vipassana, una dintre cele cateva care exista in momentul prezent raspandite in lume si care, conform traditiei, provine direct de la insusi Buddha. Liderul spiritual al acestui asezamant este venerabilul iluminat Ajahn Tong care, la cei 90 ani ai sai face dovada zilnica a unei luciditati mintale si a unei forte fizice si spirituale de exceptie. Cei de acolo stiu ca acesta munceste enorm si uneori nu doarme noptile pentru a lucra si medita. El este un exemplu viu pentru toti si pot spune o binecuvantare sa te afli in prezenta unei astfel de persoane, langa care totul pare sa aiba alt sens, alta curgere.

Ceea ce mi s-a parut remarcant este faptul ca in spatiul aceluiasi templu, locuiesc conform cutumei buddhiste atat calugari cat si calugarite. Stiam asta, dar acum o observam ‘’pe viu’’. Fiecare are locuinta sa cu tot ceea ce ii este necesar, inclusiv masini de spalat automate. Locurile unde acestia mananca sunt situate in spatii diferite, separate pe sexe, dar in templu sau la salile de meditatie si la evenimente sunt din nou la un loc. Aceasta are din punctul meu de vedere un efect  excelent in ceea ce priveste pastrarea unui echilibru energetic general, chiar daca ei nu-si vorbesc si, cu atat mai mult nu interactioneaza fizic.

Pe parcursul celor 21 zile cat am stat in acest templu am avut ocazia sa vad 3 grupuri, fiecare cu sute de participanti, veniti la training intensiv despre Dhamma si pentru a deprinde tainele meditatiei Vipassana. Unii erau scolari, dar cat de mult difereau de scolarii nostri! Nu i-am auzit tipand, nu i-am vazut impingandu-se desi se jucau intre ei, isi vorbeau cu glas scazut ca toti tailandezii, dand dovada de un grad de civilizatie si disciplina pe care nu l-am vazut la noi. I-am vazut stand ore in sir pe pernele de meditatie din sala imensa unde invatau tainele Dhammei. I-am vazut practicand efectiv meditatia Vipassana cu seriozitate si implicare. In traditia lor, aceasta tehnica exista de cand lumea si sunt mai mult decat cunoscute efectele ei, atat la nivelul mintii, cat si rezultatele si rezultantele ei in viata zilnica.

Am admirat pret de o saptamana (pana cand am intrat in perioada de retragere totala in camera mea) o familie: tatal, mama si fiica, implicandu-se in aceasta tehnica cu o seriozitate de necrezut. Tatal si mama aveau probabil undeva la 55-58 ani si cu toate acestea nu miscau nici macar un milimetru in pozitia de meditatie. Cine ramane pret de 60 minute intr-o pozitie de meditatie stie ca apar dureri, jene, etc. Nu se observa un muschi contractat pe fata lor, tehnica Vipassana fiind si una dintre modalitatile de a trece peste limitele aduse de corpul fizic. Se citea calmul si linistea pe fetele lor, iar admiratia mea pentru ei crestea pe zi ce trece. I-am si pozat de la distanta, astfel incat sa nu le deranjez meditatia si nu uitam sa ne zambim reciproc atunci cand ne vedeam la sala de mese, nu doar pentru ca Tailanda este tara zambetelor, ci si pentru ca exista un soi de legatura intre noi, bazata pe stima si admiratie cladite in mai bine de o saptamana de practica in aceeasi sala.

Participantii la acest program de meditatie Vipassana vin din diverse tari, am intalnit pe langa majoritatea tailandeza si persoane din Germania, China, Singapore, USA, Rusia, Israel. Unii stau cateva zile, altii raman pentru retreatul clasic de 21 zile. Templul este deschis oricui doreste sa vina, caci buddhistii primesc cu drag pe oricine vine sa invete aceasta tehnica de exceptie.

Dar ce este de fapt aceasta tehnica de meditatie Vipassana?

Vipassana in Pali inseamna “a vedea clar”, “a vedea prin’’, introspectie, intelepciune si cunoastere intuitiva. De fapt, ce anume sa vezi? La ce anume se refera? Vipassana inseamna a vedea, a patrunde prin adevarata natura a realitatii. Vipassana reprezinta intelegerea directa si intuitiva a naturii mintii si a fenomenelor fizice.

Vipassana se bazeaza pe cele patru Satipatthana, cele patru fundamente ale atentiei. Intelegerea se realizeaza  printr-o constanta si progresiva aplicare a celor patru fundamente ale atentiei:

  1. Atentia asupra corpului
  2. Atentia asupra starilor/emotiilor
  3. Atentia asupra mintii
  4. Atentia asupra obiectelor mintii

De principiu si la modul general vorbind, aceasta tehnica Vipassana (caci sunt mai multe raspandite in lume) presupune sa dormi maxim 6 ore pe noapte, din care in ultimele zile se scade progresiv pana ajungi sa nu mai dormi deloc ultimele 3 nopti, asta insa doar in cadrul programului de 21 zile. Toata practica se bazeaza pe cicluri care includ prosternari, meditatie in mers si meditatie sezand, cu pauza de maxim 30 minute intre aceste cicluri. Evident ca, in timpul acestor pauze si indiferent ce activitate ai, este necesar sa ramai alert si sa observi la fel de atent ce se petrece in mintea, emotiile si corpul tau exact ca si in timpul meditatiilor.

Bine, bine si ce-i cu asta, pot spune unii? Putem trai foarte bine si fara, la urma urmei. Corect! Insa in urma deprinderii acestei tehnici si aplicarea ei zi de zi,  calitatea vietii este alta si o dovedesc cu prisosinta tailandezii, de la mic la mare, nu doar prin gradul de civilizatie si comportament despre care deja am mentionat, ci si prin calitatea emotiilor pe care le traiesc, felul in care privesc viata, modul general de a trai si a interactiona in plan social. Lasam deoparte faptul ca in orice padure exista uscaciuni si ca sunt si exceptii, pentru ca discutam per ansamblu acum.

Vorbind despre sensul titlului acestui articol si evident despre experienta personala, fara a generaliza, Vipassana practicata la Wat Chom Tong reseteaza mintea obisnuita, purifica intr-o maniera rar intalnita atat mintea constienta cat si cea subconsconstienta, aducand uneori la suprafata emotii de mult uitate, bagate ‘’sub pres’’, traume diverse. Chiar discutam cu profesoara mea de meditatie in cadrul zilnicelor raportari si intelegeam ca oamenii, in marea lor majoritate ajung sa traiasca traume diverse, din cele mai nesemnificative motive. Suntem fragili si sensibili in esenta noastra ca fiinte umane, mai ales la nivel emotional. Atunci mi-am adus aminte din clasele de Strategic Interventions de la Robbins Madanes Institute despre o trauma a unei femei, care i-a influentat toata viata, pornita de la faptul ca tatal sau nu a vrut sa ii dea atentie de cateva ori cand era mica, ba chiar a trimis-o la colt 🙂

Odata cu purificarea mintii si constientizarea emotiilor si a corpului, am cultivat rabdarea vrand-nevrand, mi-am dorit sa intru mai profund in acest proces si sa experimentez tot ce pot din aceasta tehnica. Trairile se succed rapid, uluitor, uneori poti fi sus si peste cateva ore jos ca si emotional vorbind, ca energie si ca stare generala. La fel si invers, aceasta insemnand un efort si o solicitare a fortei noastre interioare, a mintii si in general un efort de intelegere si depasire a propriilor limite, in primul rand absenta atentiei asupra senzatiilor si emotiilor. Este clar ca luciditatea si detasarea, observarea cat mai atenta a ceea ce vedem, auzim, simtim, facem este 100% utila.

A trebuit insa sa uit de procesul concentrarii mintii pe care l-am deprins in ani de practica yoga si sa invat procesul activ de observare. Un proces ‘’uscat’’, care la inceput mi s-a parut fara sens. Desi am practicat Vipassana, stilul Goenka ani in sir, acesta de la Wat Chom Tong mi s-a parut cel mai arid si de ce sa nu recunosc fara sesn la inceput, dintre toate tehnicile pe care le-am practicat vreodata. Adeseori am avut senzatia ca sunt intr-un carusel emotional si al starilor/senzatiilor. Mi se parea incredibil, caci desi faceam EXACT aceeasi tehnica, starile si senzatiile erau de cele mai multe ori in cursul aceleiasi zile la poli opusi, sus-jos. Rabdarea si persistenta au fost singurele care m-a ajutat in acele zile in practicarea tehnicii. De multe ori am fost tentata sa renunt, ba chiar intr-o zi mi-am facut si bagajul sa plec 🙂 Cu toate acestea, tenacitatea si dorinta de a explora m-au facut sa insist intr-o directie care mi se parea nesigura. Aveam senzatia ca traiesc noaptea neagra a sufletului, acea stare care apare atunci cand incepi o practica spirituala si de care cei mai multi se tem. In multe randuri am realizat cat de mult ne atasam de ceea ce ne place, de senzatiile si starile frumoase si inalte vibrational in diverse actiuni meditative sau de alta natura, insa atunci cand revenim avem senzatia unui gol sau a unei prabusiri. E si logic daca te gandesti la diferentele de vibratie energetica sau calitatea si claritatea mintii in astfel de stari comparativ cu ceea ce traim in mod obisnuit.

Am avut uneori senzatia de uscaciune totala, de absenta a oricarei stari savuroase pe care as putea-o trai dupa ce, cu doar 2-3 ore inainte exploram cu incantare dilatarea momentului prezent si observam cum se modifica curgerea timpului traind in acel moment prezent, continuu.

Extremele sunt la ele acasa in cadrul acestei tehnici si, intotdeauna profesorii indrumatori ne indeamna la rabdare si persistenta in practica, la non atasament fata de orice senzatie, gand sau stare. Ma simteam aproape frustrata gandind ca suntem emotii si trairi diverse, iar viata nu are sens fara ele, insa intr-adevar atunci cand reusesti sa ‘’intri” in starea respectiva intelegi si vezi cu totul altfel lucrurile. E adevarat ca iti trebuie vointa, multa vointa, forta interioara si evident mentala ca sa termini acest retreat. Este si motivul pentru care multi renunta dupa doar cateva zile, putini fiind cei care rezista pana la final. Insa rasplata este pe masura, iar rezultatele sunt notabile. Alaturi de Ajahn Tong in cadrul diferitelor momente a fost ca un balsam pentru suflet, m-am simtit inspirata sa merg mai departe, pana la capat, iar la finalul acestui retreat, chiar in ziua plecarii, mi-am luat cu recunostinta un tacut ramas bun de la acest minunat om, primind binecuvantarea lui.

Fie ca cineva si-ar dori sa ajunga pana in Chiang Mai si o va face sau nu, Vipassana face parte din lista personala de ‘’to do’’ macar o data in viata si o recomand tuturor celor care vor sa se cunoasca mai bine si sa-si imbunatateasca calitatea cunoasterii. Tehnica in sine, te ajuta sa iti explorezi posibilitatile, sa depasesti limitarile, sa inveti, sa cunosti si nu in ultimul rand sa evoluezi, sa cresti spiritual.

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}