Cate ceva despre ce facem mereu cu corpul nostru si, daca recunoastem cinstit, o facem cam toti. Mai apoi ne miram de ce nu ne simtim chiar in forta, nu suntem vitali, ba corpul chiar „indrazneste” sa se imbolnaveasca
Stam mult la birou, suntem coplesiti de ”task-uri”, nu mancam atunci cand ne e foame dar rontaim prostii de nervi si stress, bem „coci-cole” ca poate ne mai da energie (aberant, dar asta e adevarul unora), evitam apa ca ”ala” de tamaie, uneori nici la toaleta nu mergem decat in ultimul moment cand chiar nu mai putem tine. Si ca sa nu ne mai dea corpul bataie de cap, bem mai putina apa, ca doar nu o sa stam toata ziua sa facem curse la baie cand avem rapoarte si mailuri de trimis/raspuns, nu?
Foame? Ia un hamburger, un croissant sau niste sticksuri, ceva sa umple burta
NU AM TIMP DE TINE ACUM, INTELEGI? Stiu ca ai vrea sa:
> mananci salate, fructe si hrana sanatoasa, verde
> sa bei sucuri naturale si sa mai pui o lingurita de chlorella si doua de spirulina, un pic de lamaie in apa, etc
> sa faci miscare si sa nu mai stai intepenit intr-un scaun
> sa te relaxezi efectiv, muschi cu muschi
> sa faci un masaj, o sauna, etc
Dar…nu am timp de tine! Sunt cu timpul la limita, am prea multe de facut, asa ca tu ramai mai la coada.
Pana cand?
Pana cand corpul incepe sa scartaie, sa dea semne si semnale de alarma, dar nici atunci nu luam in seama.
Corpul ne ajuta, ne sustine, e ”interfata” noastra cu lumea, cu cei pe care ii numim clienti, cu familia, cu sotul/sotia.
Ne trezim ca il ingrijim cu chimicale, cu creme care mai de care scumpe, incercand sa ascundem trecerea timpului si ridurile, insa daca am fi constienti de ce bagam in el efectiv, zi de zi, am intelege ca bietul de el ne e cel mai mare prieten si ne suporta dincolo de limite.
Multumesc templului meu, corpul, acela care gazduieste secunda de secunda spiritul, sufletul, lui, celui care ma ajuta sa fac lucruri minunate zi de zi si care functioneaza fara sa ma intrebe daca are voie acum sa digere, sa asimileze sa puna sangele in miscare…
E prietenul meu caci ma poarta unde vreau sa ajung, merg, ma rasucesc, pot sa alerg, ma bucur de viata cu el si prin el
Tu ce simti pentru corpul tau? Il ajuti sau il subminezi?
