India, o calatorie sacra_4

Alta zi, noi experiente 🙂

Ashok, pe care din greseala l-am botezat Akash, ne-a luat de dimineata de la hotel. A intors microbuzul pe un spatiu cat o banda normala de masina, dincolo de aceasta fiind o prapastie de vreo 30 metri si fara parapet… As spune ca pentru prima oara in viata, Muladhara mea a avut un cuvant greu de spus, in ceea ce priveste spiritul de conservare… 🙂
Cum impartaseam prietenilor, mi-am schimbat opinia despre toti conducatorii auto cunoscuti, inclusiv despre mine, caci a merge pe pante de peste 30 grade, chiar spre 40, cu prapastie langa tine si sa treci la maxim 5 cm de alta masina, cere arta si indemanare dincolo de tot ce am intalnit pana acum. Am vazut cativa incepatori conducand si stand calare pe volan…toata stima pentru ei, oricum!
Primul templu vizitat a fost de fapt o Universitate Tantrica unde liderul este cel de-al 17-lea Karmapa, pe care din pacate nu am avut sansa sa il vedem. Al 16-lea Karmapa a murit in Statele Unite in urma cu vreo 20-25 ani si mereu la clasa unde predau Vajrasana si vorbesc despre corpul de diamant, amintesc de acest al 16-lea care, a demonstrat live fenomenul dematerializarii.
Am participat insa la o ceremonie a focului facuta de cel care este mana sa dreapta si care ne-a facut si o initiere in 5 mantre. Acesta ne-a spus sinplu ca, a suficient sa folosesti doar o singura mantra: Om Mani Pedme Hum, pentru ca aceasta cuprinde totul, fiind revelatie de la Avalokiteshvara. Meditatia pe care o face cu audienta este scurta, raspunde la probleme de interes general, fara a intra in profunzimi de natura spirituala.
In templu, in stare de transa, o tanara turna orez si inca ceva neidentificat pe un soi de toba, intr-un ritm bine definit si doar pe anumite zone.
Un altar lasa vederii un craniu taiat pe jumatate, cu capac cizelat deasupra, pentru a reaminti impermanenta oricarui privitor, subliniind in acelasi timp prin reprezentarile specifice, natura tantrica a acestei Universitati imense.
De aici plecam catre Norbulingka, un loc pitoresc, decorativ si luxos, unde meniul nu specifica faptul ca preturile sunt fara TVA, dar le regasesti surprinzator pe nota de plata, unde o mala normala costa de cel putin 200 ori mai mult, dar ne bucuram de oaza de frumusete si de o curatenie rar intalnita in India.
Am incheiat seara cu un tur prin oras, o meditatie si clasica recunostinta simtita prin toti porii pentru pomul de Craciun, cum imi place sa numesc panorama din fata ferestrei, adica muntele plin de luminite extatice, pe diferite niveluri, ascunzand mizeria obisnuita… Nu uit sa traiesc satisfactia deplina atunci cand ma scurg sub plapuma calda si sa scot un oftat de multumire, dar gandind la ziua mareata ce urmeaza si la trezirea de la ora 4.30 🙂