Meditatie in pestera Vasishta, la picioarele Gangelui
O calatorie de aproape o ora cu masina, ne duce de la Rishikes pana la pestera Vasishta, unde un intelept a meditat zeci de ani si a atins iluminarea.
In pestera intunecata dar racoroasa, ne asezam sa meditam, dar un occidental tanar, socoteste fara sa intrebe pe cei din jur, ca ar fi nimerite sau mai mult decat binevenite, mantre cantate. Asa ca incepe sa rosteasca mantre diferite, cu fervoare, spre disperarea personala :-) Imi doream liniste interioara si focus, in loc de adorare externa si mantra chanting.
Stiu cumva ca totul nu va dura mai mult de 10-15 minute si va pleca, dar Vata mea perturbata si iesita din echilibru odata cu mancarea locala, nu suporta zgomotele. Imi adun toata rabdarea si astept…. in fine pleaca si odata cu el incep sa plece treptat si altii din grupul nostru, pana cand am sentimentul ca sunt singura si in voie.
Percep vibratia locului, rezonanta cu acel maestru, aud Nada strabatandu-mi ca un suvoi de sunet si energie crestetul capului si treptat, tot corpul. Intru in Laya si ascult primordialul AUM peste tot, ca o binecuvantare, topita in liniste si incremenire, pana cand apar 2 indieni pereche, el cu o lanterna in ochii…nostri, caci Vanda mediteaza la un pas de mine. Indienii continua sa vorbeasca tare cat doresc, fara a tine cont de nimic, apoi ies si nu-si ies din obicei, spre din nou, deranjul nostru. Ramanem inca putin, sa ne tihneasca si apoi ne incheiem meditatia cu o plimbare pe malul Gangelui despletit la picioarele muntilor si serpuind maret, plin de forta tacuta, catre Rishikes. Nu poti decat sa ii admiri trecerea, prezenta si impermanenta momentului, luand aceasta ca o lectie de detasare pentru viata personala.
Namaste
Dana
