Rishikes reloaded
Avem program plin si pornim catre ashramul lui Swami Sivananda, unul dintre preferatii mei in ceea ce priveste yoga, carti scrise si model. Odata in plus, Universul le aliniaza si genereaza sincronicitati magice, caci azi se sarbatoreste ziua sa de nastere, iar meditatia langa urna cu cenusa sa, din micul templu aflat chiar in ashram, este una dintre cele care merita efortul de a sta in acest loc… Uit de toate, fara sa aud, fara sa mai simt caldura sufocanta, adancita in abandonul meditativ al starii de gratie generata de momentul nasterii maestrului.
Plec cu un teanc imens de carti, caci orice este scris de Sivananda este valoros.
Noroc cu Lucian care, plin de bunavointa, ma ajuta si le baga in rucsacul sau.
Urmeaza intalnirea cu inca un maestru, Swami Kripalaphuji, de la Ashramul Bharat, un personaj interesant ce a meditat 12 ani, dezbracat, in muntii Himalaya, cu o carpa in jurul coapselor si o pereche de papuci din lemn, care sa il protejeze de frigul si gheata iernii.
Are o energie frumoasa si este plin de viata, iubeste sa cante, iar parul sau este impletit intr-o coada rasta lunga de cativa metri, care candva statea rasucita in varful capului sau, asemeni lui Shiva, sau poate doar sa ii tina cald in toiul iernilor lungi, insa acum este de neprins in crestetul sau aproape fara par si a devenit semn distinctiv fata de ceilalti babas.
Cantam impreuna cu el, primim blessing si suntem invitati peste cateva zile la aniversarea celor 77 ani. Pielea stralucitoare, neteda si inca plina de ojas, arata o practica spirituala profunda. Este vegan de la 16 ani, nu mananca ceapa sau usturoi datorita mirosului dar si pentru a nu ii da vitalitate si energie sexuala care sa ii puna practica in dificultate.
Il simt om bun si care se bucura de viata, impartasind si cu altii din experienta sa binecuvantata, cantam impreuna, pana cand se face ora de chanting. Brusc se sting luminile, raman vagi si difuze cele de la altar si de la acvariul unde stau inghesuiti mai multi pesti mari, fara niciun fir de iarba, in timp ce un stroboscop imprastie lumini divers colorate in zona altarului. Swami canta la microfon, iar boxele umplu incaperea cu vocea sa melodioasa. Incercam pe cat posibil sa il acompaniem dar nu reusim prea mult. Ne bucuram insa de atmosfera generata si de racoarea incaperii dupa o zi in care caldura ne-a dat rau de furca.
Inca sunt confuza si nu inteleg unde sa incadrez totul. Yoga practicata aici este de factura vedantica, nicidecum tantrica. Vedanta neaga corpul, lumea manifestata, in fine… Tat tvam assi… Esti una cu Acela… nu au legatura cu bucuria de a trai pe care o vad la Swami 🙂
Plecam cand deja este intuneric si conchid ca deloc intamplator, India a dat atat de multi oameni spirituali in trecut, caci in acest loc al opuselor, daca in adevar crezi in evolutie spirituala si reincarnare, nu cred ca ai cum sa iti doresti sa te reintorci. Din nou, este doar o opinie personala, dar stiu ca principiul l-am regasit identic in carti pe care le-am citit, fara insa a intelege de unde ar putea veni asa o motivatie puternica pentru Moksha
Namaste
Dana
