Kind of….
Sunt la Rishikes, capitala spiritualitatii si a yoghinilor.
Un drum greu de la Dharamshala pana aici, prin acel Delhi, pe care sper sa nu il mai revad nicicand….
Oameni care se baga in sufletul tau sa iti vanda cate ceva si te urmaresc strecurandu-se intre tine si interlocutorul tau, carora le spui no thank you de cel putin 5 ori, pe diferite tonuri si continua sa te agreseze, nu imi dau o stare de confort.
Mancarea proasta si extrem de scumpa, la un restaurant de fite, imi declanseaza crampe si tot ce e asociat cu deranjament intestinal, frisoane si o stare subfebrila.
Bottom line, singurul lucru care mi-a placut la Delhi, pentru ca nimic nu e alb sau negru in totalitate, a fost spectacolul de lumini de la Akashardham, un templu relativ nou, de care ma bucur pe deplin pentru imensitatea si dantelariile sale, pe care nu am cum sa le fotografiez, caci nu avem permisiunea sa intram nici macar cu telefonul.
Ajunsi la Rishikes in zori de zi, dormim franti de oboseala pana spre 11.00, cand plecam sa mancam ceva.
Desi slabita si ametita, in timp ce strabat strazi inguste si prost asfaltate, imi folosesc perceptia personala pentru a simti cat mai mult din locul sfant unde ma aflu si tot ce simt este, pe langa aglomeratia nebuna, comert in cea mai mare masura si nu vorbesc doar de cel de la tarabe. Cursuri de Ayurveda de 7 zile cu certificare, masaje, etc, toate sunt pe termen scurt, caci epoca grabita in care traim, nu ne permite ani de aprofundare. Ideea este ca luate din India si mai ales din acest loc, confera credibilitate, pentru ca oamenii se asteapta in general la calitate, nu la cantitate, provenind din acest loc.
Ma uit la Gangele ce curge imens pe sub picioarele mele si salut toti marii maestri yoghini ai acestei lumi, care au trait vreodata pe acest pamant, viata lor dedicata si daruirea fata de Divin.
Observ sute de cursuri, de la yoga si pana la qigong, desenat si detoxifiere emotionala, cursuri pestrite, yoghini ce-ti promit iluminarea sau afirma ca sunt ei insisi illuminati si prin urmare, spera sa atraga oameni cat mai multi, la din nou, sutele de cursuri de instructori yoga facute intr-o luna intensiv si pentru care primesti atestare internationala.
Ma straduiesc sa simt subtil pe unde sunt maestri adevarati si ii simt usor retrasi de lumea pestrita si cosmopolita. Refuz sa fiu ca si Sundar Singh, cel care a plecat din India in Europa la inceputul secolului 20 si afirma ca nu a gasit nici macar un singur crestin, asa ca astept sa vad ce urmeaza, cu deschidere si fara sa trag o concluzie ferma despre locul magic unde ma aflu.
Sub ochii mei se insira tarabe intregi cu genti, yoga mats, pantaloni si tricouri, mala din rudraksha sau nu, oferite la preturi mici, fara a fi nevoie sa cumperi ceva de acasa atunci cand vii aici pentru o perioada de timp.
Mancam intr-un restaurant al ghidulului nostru indian, Raj, unde stim ca mancarea este de incredere, facuta cu apa filtrata. In timp ce astept, observ tineri intre 20 si 25 ani, cel mai probabil veniti sa studieze yoga chiar in patria ei si ii felicit in gand pentru dorinta lor de a face lucruri importante in viata lor, chiar daca acesta este doar un inceput de drum. Intotdeauna o calatorie de o mie de mile incepe cu primul pas si acesta chiar este un pas important. Un cuplu studiaza constiincios dintr-o carte, cel mai probabil pentru examen, absorbiti pe deplin si discutand pe tema de studiu.
Nu ma simt bine deloc, sunt ametita, asa ca plec spre hotel pentru a ma odihni, caci maine ne asteapta intalnirea cu un maestru special, dupa cum ne spune Raj, fiu de Brahmin.
Adorm bustean, epuizata… Nu ma pot abtine sa nu gandesc ca, Dharamshala imi pare a fi mai spirituala decat Rishikes dupa prima observatie, desi asta imi va atrage probabil oprobiul multor colegi de breasla, cu judecatile si tot ce ar putea urma, insa e doar o perceptie personala la urma urmei…. Cred cu tarie ca in multimea de cioburi frumos finisate se gasesc nestemate, insa acestea nu sunt la mezat, ci se oculteaza pentru ochii marilor mase sau ai profanilor.
Imi amintesc cu iubire de tibetanii simpli vazuti pe strada si mergand cu mala in mana in timp ce isi fac practica spirituala, fara sa piarda timpul si mi-e dor de ei si de puritatea lor.
Gandesc in acelasi timp ca, urmeaza zile importante pentru mine si intalniri cu oameni remarcabili aici, in Rishikes, cu siguranta nu toti cei care sunt deosebiti, ci doar o parte din ei. Simt o vibratie speciala pe Anahata, probabil conexiuni subtile ce incep sa genereze punti rezonatorii cu cei pe care urmeaza sa ii intalnesc si ma las in voia lor, sperand ca maine voi fi regenerata 100%
Va imbratisez cu drag!
Namaste
Dana
