Aud adeseori ca e musai sa gandim pozitiv ca sa ne mearga bine, insa vad in jurul meu oameni nefericiti din diverse motive mai mult sau mai putin justificate. Oriunde deschid o carte de transformare sau dezvoltare personala, citesc mereu ca ingredientul principal in schimbarea vietii noastre este gandirea pozitiva si optimismul, sau iubirea. Si asta uneori pana la exasperare! Noi romanii suntem mai putin falsi decat occidentalii si mai ales decat americanii care zambesc dulce de zici ca te-ar lua acasa de ce drag le e de tine, cand de fapt este doar un zambet social ce dureaza poate 2 secunde. Oamenii in general sunt apasati de griji si probleme de rezolvat, de temeri reale sau nu…
DECI ce e de facut si care-i solutia? Zic asta caci din observari peste observari, in mod clar nu e de ajuns doar sa gandesti pozitiv ca sa iti schimbi viata in bine. Si nu e de ajuns, pentru ca unii considera ca a gandi pozitiv elimina automat TOATE grijile si temerile noastre si vom trai fericiti pana la adanci batranete, viata fiindu-ne lapte si miere. Realitatea insa bate filmul. Ideal este sa reusim sa „colaboram” cu noi ca sa reusim sa trecem eficient peste greutati si probleme, griji si temeri si sa SIMTIM ca suntem impacati cu noi. Ideal este sa SIMTIM pozitiv, nu sa GANDIM pozitiv.
Tehnica Vipassana este una dintre modalitatile eficiente de a observa starile, emotiile, gandurile, mintea noastra. Si daca gasim pe acolo temeri, griji si alta recuzita intunecata, sa o observam, sa o numim. Cum adica sa o numim? Ei bine, daca de exemplu avem o framantare sau o grija, in loc sa ne atasam de ea ca marca de scrisoare, e suficient s-o observam, sa intelegem ca e acolo de ceva vreme si nu ne lasa zile si nopti linistite si s-o numim, dupa care…let go! Mi-amintesc o apasare pe suflet pe care-o aveam la retreatul de 21 zile de la Wat Chom Tong. Era cu mine de luni de zile si devenise parte din mine ca un organ atasat inimii, tragand-o in jos ca o piatra de moara. Ma intrebam daca o sa mai ajung vreodata sa imi simt inima usoara 🙂 Gandisem pozitiv despre acel subiect luni in sir, pana la refuz si preaplin dar rezultatul nu se arata in sensul dorit. Asa ca am aplicat ce invatam pentru o zi, doua, cat a fost nevoie. Cum observam ca se itzeste chipul had al temerii, cum ma opream si numeam senzatia si starea respectiva. Si iata ca intr-o zi, pe negandite mi-am simtit inima usoara, eliberata de piatra morii.
Observatiile si experienta personala au confirmat ceea ce Buddha spunea de acum 2500 ani si cat adevar e acolo! Mintea noastra nelinistita si fara de oboseala, framanta si coace starile, emotiile si senzatiile noastre in mod continuu. Observa-ti mintea si cand aceasta scoate la iveala ceva ce te nelinisteste, opreste-te din ce faci si numeste acea stare. De ex: ingrijorare, ingrijorare, ingrijorare. Nu e nevoie sa numesti in detaliu sau exact, ci doar sa numesti starea pe care o traiesti, chiar si bucuria! Vei vedea cum profunzimea si claritatea a ceea ce traiesti creste. Acum vine insa ca detaliu si ornament al mintii gandirea si trairea pozitivismului. Sa nu uitam niciodata ca pentru a reusi sa schimbam ceva in noi, in viata noastra, inainte de toate este vorba despre ceea ce simtim conex cu ceea ce gandim, iar nu invers.
