Într-o lume modernă bombardată până la saturație de modelul sexual de femeie – femeia siliconată, botox-ată, transmițând prin toți porii semnale sexuale, este greu să oprești mimetismul, să reflectezi pentru o clipă și să începi să-ți pui întrebări fundamentale: Să fie oare aceasta tot ceea ce înseamnă să fii femeie? Să fie oare aceasta tot ceea ce se vrea de la o femeie? Un obiect sexual? Un instrument de stârnit atracția erotică? Seducție, eros, plăcere sunt cuvintele cheie legate de femeie? De ce predomină acest model de femeie în societatea actuală? Cine l-a promovat și cui îi servește?
Răspunsul la aceste întrebări îl găsim în însăși istoria umanității, în secolele de patriarhat, de dominare a Inchiziției, în care sufletul feminin a avut de suferit mutilări succesive. Găsesc foarte elocvente cuvintele lui Eckhart Tolle despre trecutul de suferință al femeilor, pe care nu îl putem ignora, căci el este cel care a generat femeia modernă cu plusurile și minusurile ei. Cunoașterea, conștientizarea aduce cu sine puterea de transformare și de aceea aș vrea să reflectăm împreună asupra cuvintelor lui Tolle:
„Nimeni nu știe cifra exactă, deoarece înregistrările nu au fost păstrate, dar se pare cert că, în cursul unei perioade de trei sute de ani între trei și cinci milioane de femei au fost torturate și ucise de „Sfânta Inchiziție”, o instituție fondată de Biserica Romano-Catolică pentru pedepsirea ereziei. Acest lucru este, cu siguranță, împreună cu Holocaustul unul dintre cele mai întunecate capitole din istoria omenirii. Era de ajuns pentru o femeie să-și arate dragostea pentru animale, să meargă singură pe câmp sau în pădure, să adune plante medicinale ca să fie catalogată drept vrăjitoare și apoi torturată și arsă pe rug. Feminitatea sacră a fost declarată demonică, și odată cu aceasta o întreagă dimensiune a dispărut în mare parte din experiența umană. Alte culturi și religii, cum ar fi Iudaismul, Islamismul și chiar Budismul, au reprimat de asemenea femeia, cu toate că într-un mod mai puțin violent. Statutul femeii a fost redus la a fi purtătoare de copii și proprietate a bărbatului. Bărbații care au negat partea feminină chiar din ei înșiși sunt cei care au guvernat și au continuat să guverneaze lumea, o lume total în afara armoniei. Restul este istorie sau mai degrabă un caz istoric de nebunie. Cine a fost responsabil pentru această teamă de feminitate, care ar putea fi descrisă doar ca paranoia colectivă acută? Am putea spune: Desigur, oamenii au fost responsabili. Dar atunci de ce în multe civilizații pre-creștine antice, cum ar fi cele sumeriene, egiptene, celtice, femeile erau respectate, iar principiul feminin nu trezea teama, ci venerația? Ce s-a întâmplat că deodată bărbații s-au simțit amenințați de femeie? Ego-ul care s-a dezvoltat în ei. Ego-ul știa că ar putea obține controlul complet al planetei noastre numai prin forma masculină, și pentru aceasta, trebuia să facă neputincios sexul feminin.” Eckhart Tolle
Este foarte dramatic, nu-i așa? Și pare foarte îndepărtat acest trecut. Dar să ne reamintim și alte fapte din istoria femeii: accesul femeilor la studii superioare a început de abia în secolul al XVII-lea, fiind limitat ca număr și restrâns la anumite țări din Europa, iar in SUA a început de abia în secolul al XIX-lea. De asemenea dreptul la vot al femeilor a fost obținut la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Aș spune că nu este o coincidență că zilele trecute am urmărit un film biografic la TV despre tinerețea scriitoarei britanice Vera Mary Brittain (1893-1970). Fiind o tânără briliantă, cu o dorință mare de a studia, îi cere tatălui ei să-i permită să dea examen la Oxford pentru a studia Literatura Engleză. Tatăl o refuză în repetate rânduri pe motivul că va deveni o intelectuală aridă, pe care nimeni nu o va lua de nevastă. În cele din urmă reușește să-l convingă și este admisă ca studentă la Oxford. Această poveste, simbol al condiției femeii, s-a întâmplat cu 100 și un pic de ani în urmă. Nu prea mult, nu-i așa? Trebuie să recunoaștem că am recuperat mult în ultimii 100 de ani, grație luptei neobosite a femeilor pionier în toate domeniile și aspectele vieții. Ne-am recâștigat drepturi și libertăți care ne erau date prin însăși nașterea noastră ca ființe umane – dreptul la educație superioară, dreptul la vot, dreptul la opinie, dreptul de a ne decide viața, dreptul la instruire spirituală etc.
Dar cu ce preț? Cu prețul pe care orice luptă îl implică. În societatea patriarhală valorile și calitățile masculine sunt apreciate, căutate, onorate, venerate și ridicate la rang suprem. În cea matriarhală valorile și calitățile feminine sunt apreciate, căutate, onorate, venerate și ridicate la rang suprem.
Prin urmare, în cadrul paradigmei patriarhatului femeile au luptat să devină egale cu bărbatul pentru a-și obține drepturile. O luptă inegală căci puterile feminine sunt diferite de cele masculine. Yinul și yangul, cele două principii fundamentale ale Creației sunt menite să se complementeze și genereze reciproc. Cu toate acestea femeile au purtat această luptă, dezvoltând cu stoicism calitățile masculine. Cu timpul pierderile de război au devenit din ce în ce mai evidente – masculinizarea femeii, deprecierea și desacralizarea în chiar inima femeii a calităților feminine. Am întâlnit la workshopurile mele din Occident, foarte multe femei, care mi-au mărturisit în diferite forme aceiași idee: “Am uitat ce înseamnă să fii femeie.”
Un mare maestru Sufit modern L. Vaughan-Lee spune în cartea sa, Reîntoarcerea la Feminitate și la Sufletul lumii, “Femeile de asemenea au complotat adesea cu masculinul, și-au negat propria lor putere și magie naturală, și în schimb au acceptat valorile și modurile de gândire masculine. Ele și-au trădat propria lor natură profundă.”
Eu sunt de părere că trezirea calităților masculine într-o femeie nu este un lucru negativ, ci dimpotrivă unul pozitiv, atât timp cât nu se face prin deprecierea și pierderea valorilor feminine. Ați auzit expresia, sabie de samurai în teacă de mătase? Ce vreau să spun cu aceasta? Orice ființă umană poartă această dualitate masculin-feminin în ea, deci se cuvine să onorăm ambele principii în ființa noastră, dar să potențăm și să cultivăm cu precădere principiul activ, în cazul femeii cel feminin și în cazul bărbatului cel masculin, căci este raza noastră de progres spiritual.
Simplist vorbind, femeile progresează mai rapid prin iubire și devoțiune, bărbații mai rapid prin discernământ și disciplină. Aceasta nu înseamnă că femeile nu au discernământ sau nu-l pot cultiva, iar bărbații nu au iubire sau nu o pot cultiva, ci că trebuie să ne folosim înțelept de înzestrările pe care le avem spre progresul spiritual.
Prin urmare, dragi femei, haideți să visăm împreună la o societate avansată, nici patriarhală, nici matriarhală, o putem numi androginarhală, în care atât calitățile masculine cât și cele feminine sunt deopotrivă apreciate, valorizate, onorate și venerate. De fapt, aceasta ar reprezenta o reflectare a jocului universal dintre cele două principii, masculin și feminin, yin si yang despre care toate filozofiile orientale vorbesc. Însă aceasta implică conștiență, înțelepciune, practică spiritual și o aspirație neobosită spre progres.
Dacă aspiri ca și mine spre o astfel de lume, dacă aspiri să vindeci rănile din sufletul femeii, dacă aspiri la reîntoarcerea în sânul Feminității sacre, te invit să participi pro activ la toate acestea, creându-le în inima ta, femeie. Yinul și yangul se complementează, nu se luptă, într-un dans universal menit să mențină Creația. Ce înseamnă să venerezi femeia? Ce înseamnă să apreciezi calitațile feminine? Înseamnă să te întorci cu dragoste către sursa ta ca femeie, Arhetipul Feminin Universal, Anima Mundis și să recunoști calitățile acestuia în tine, să le cultivi și să le venerezi spre binele tuturor ființelor. Ești femeie? În tine stă puterea de a iubi, de a vindeca, de a unifica, de a te sacrifica din iubire, milostenia, empatia, sensibilitatea, intuiția, armonia, frumusețea, pacea, cooperarea, toleranța, dansul, poezia, muzica, grația, delicatețea, tandrețea, celebrarea vieții, spontaneitatea, înțelepciunea etc. Tu ești forța vieții împreună cu toate puterile pământești și cerești.
Dar dincolo de toate aceste vorbe, ne așteaptă practica neobosită și continua transformare de sine. Foarte mulți maeștri și maestre sprirituale vorbesc astăzi de înflorirea conștiinței în special în femei. Iată ce spune Eckhart Tolle despre aceasta:
„Reprimarea principiului feminin mai ales în ultimii două mii de ani a permis ego-ului să câștige supremația absolută în psihicul uman colectiv. Cu toate că femeile au și ele desigur, ego, acesta prinde rădăcini adânci și se dezvoltă mult mai ușor în natura masculină decât cea feminină. Acest lucru se datorează faptului că femeile sunt mai puțin identificate cu mintea decât bărbații. Ele sunt mai mult în contact cu corpul interior și inteligența organismului care sunt sursa facultăților intuitive. Forma feminină este mult mai puțin rigidă decât cea masculină, are o mai mare deschidere și sensibilitate față de alte forme de viață, și este mult mai în acord cu natura.
Dar lucrurile se schimbă cu rapiditate acum. Mulți oameni devin din ce în ce mai conștienți, ego-ul își pierde forța asupra minții umane. Și fiindcă ego-ul nu a fost niciodată adânc înrădăcinat în femeie, el își pierde puterea in cazul femeilor mai repede decât în cel al bărbaților.” Eckhart Tolle
Iar Andrew Harvey spune: “Viitorul lumii depinde de restaurarea completă a Feminității Sacre cu toate aspectele ei de tandrețe, pasiune, ferocitate divină și tenacitate în dăruire.”
Mai mult ca oricând este nevoie de tine, femeie, să devii conștientă. Conștiența ta va vindeca, va unifica, va pacifica și va călăuzi către Lumina care suntem. Închei cu cuvintele spuse de Dalai Lama la Summit-ul de Pace de la Vancouver din 2009, “Lumea va fi salvată de către femeia occidentală”
Antoaneta Maria Gotea pentru PURNA Yoga Academy
