E un subiect mai aparte si are legatura cu ceea ce in yoga se numeste, Karma.
Nu doar indienii ci si tibetanii, japonezii, in general tarile asiatice cred in conceptul de karma.
Am auzit de mica, de exagerat de multe ori, atunci cand se intampla ceva unui copil ca, trage pacatele neamului. Si mereu m-am intrebat de ce ar fi drept ca un copil sa sufere pentru greselile altuia.
Ani mai tarziu, studiind despre karma si procesul reincarnarii, am inteles ca exista o legatura intre aceste ”pacate ale neamului” si suferintele subiectului in cauza, dar nu la modul in care o ia marea majoritate.
Este ”un pic” diferit si intr-adevar are sens si logica daca, privesti din acest unghi.
Uite, hai sa raspunzi sincer la urmatoarea intrebare: daca Divinitatea, oricum ai numi-o si ar fi reprezentativa pentru credinta ta, isi iubeste creatia, adica pe tinem pe mine, pe toti si toate sufletele din manifestare, daca exista dreptate si justitie divina si daca NU ar exista reincarnare, DE CE un om s-ar naste infirm sau ar avea o viata mizerabila in timp ce, altii copii ar trai iubiti, sustinuti de parintii lor si cu un viitor deschis?
Pentru mine, oricum as suci-o, toata chestia asta nu are niciun sens, abordand-o din punctul de vedere al destinului pe neam. Pentru ca oricum ai da-o, tot ar fi nedrept fata de unii.
Singura abordare logica, mi se pare aceea a karmei care, justifica cumva locul, timpul si conjunctura in care ne nastem cu destinul nostru predeterminat.
Conform acestei legi, inmagazinam efecte ale actiunilor noastre la nivelul corpurilor subtile superioare si cu ele mergem mai departe, in calatoria vietii dupa moarte. Dupa cum si batranii nostri spun: ce ti-e scris, in frunte-ti sta. (Ajna Chakra)
Din tot ce am studiat pana in acest moment, atunci cand vine momentul plecarii din lumile astrale si nasterea noastra fizica, ni se ofera o matrice potrivita karmei noastre in care, sa experimentam ceea ce ne este dat, cu bine si cu mai putin bune.
Evident ca familia in care ne nastem este cea potrivita noua si experientelor pe care trebuie sa le ducem in viata respectiva!
Bun, si daca tot am ajuns pana aici, cel mai probabil iti rasare intrebarea: ok, inteleg, are sens, dar… karma asta se poate arde?
Da, si chiar e necesar a se arde karma daca, se intentioneaza atingerea starii de iluminare, eliberare spirituala sau Samadhi, Satori, Zen…
Iar karma ce trebuie ”arsa” este atat…negativa cat si…pozitiva…
Surprinzator, asa-i?
Si cum se arde karma?
Am auzit o gramada de idei legate de iubirea care purifica totul sau altceva de genul. Da, atunci cand se vorbeste despre Bhakti Yoga, sau cu alte cuvinte adorarea unei forme a Divinitatii si practica Ishvara Pranidhana, se poate si prin iubire, insa nu multi sunt capabili de o astfel de abordare.
Se poate si e cel mai simplu prin, aducerea focului, Tejas in Ajna.
Arderea (foc, tejas, Manipura) karmei (frunte, Ajna). Pana si cuvintele te duc concret in acest demers, nu e nimic complicat.
Cum se poate face aceasta concret?
Prin diferite tehnici de meditatie sau rugaciuni daca preferam, prin rostirea mantrelor, etc, ardent, cu abandonare interioara, vointa, consistenta, consecventa, implicare.
